Rusaliile
Sarbatoarea Rusaliilor mai este cunoscuta sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau cea a Pogorarii Sfantului Duh , sau Duminica Mare, si este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, carora le-a conferit puteri/daruri divine in vederea raspandirii in lume a cuvantului lui Iisus Hristos.
Sarbatoarea cade intotdeauna la 50 de zile dupa Paste sau la 10 zile dupa Inaltare, fiind una din principalele sarbatori ale verii, (dealtfel imparite in doua categorii: cu data fixa (Sanzienele si Sanpetru) si cu data mobila (Rusaliile)) .
Nu va minunati de stiinta mea, toate cele povestite le citii si eu la randul meu in cartea „Sarbatori si obiceiuri romanesti” a lui Ion Ghinoiu, din care va povestesc mai departe, spre stiinta! Si fiindca e frumos si interesant! Mai spune dumnealui ca numele de Rusalii este dat de fapt unui ciclu de sarbatori grupate in jurul celei numite popular Duminica Mare. Aici se termina sarbatorile cu data mobila, toate „aranjate” in functie de Paste.
Ciclul Rusaliilor se compune din 6 zile:
Mosii de vara (sambata cand se crede ca spiritele mortilor – care paraseau mormintele la Joimari (Joia Mare, cea dinaintea Pastelui, alta mare zi dedicata pomenilor si celor dusi dintre noi) – trebuiau sa se reintoarca la locurile vesnice). E sambata mortilor pe care romanii o cinstesc mai mult ca pe oricare alta, numind-o si Mosii de Rusalii, Mosii cei Mari sau Mosii de vara. E acea frumoasa zi de pomenire de care imi amintesc si eu putinele traditii care inca se mai tineau cand eram mica si Bunica se ocupa constiincioasa de fiecare data de sufletele celor plecati : strachioare cu mancare acoperite simbolic cu frunze de nuc, canute de lut cu vin (pelin , se spune, la aceasta sarbatoare) de ale caror tortite lega manunchiuri de cirese rumene si, desigur, colacei.
Duminica Mare, in care se duc la biserica spre sfintire frunze de nuc si flori si frunze de tei si soc, acesti copaci avand semnificatii deosebite in spiritualitatea romaneasca (Fiind un arbore sacru, nucul se spune ca poate fi semanat numai de pasarile cerului, omul poate numai sa il (re)planteze apoi; iar fructul sau, nuca, este o jertfa obligatorie pentru morti, precum graul alaturi de care este impartita intotdeauna in nelipsita coliva de pomenire).
Rusaliile (luni, marti si miercuri) si
Joia nepomenita , ultima joi din ciclul „Joilor Verzi” ( tot din Ghinoiu citez: „Joile după Paşte, ciclu de nouă joi nelucrătoare, sunt considerate rele, agricultorii temându-se de ploile cu piatră. În schimb, aceste zile sunt slobode pentru distracţie şi joc. Lor li se mai spune, în Valea Nistrului de Jos, Joile Oprite sau Joile Pomenite. Joile Oprite formează un ciclu de nouă joi, cuprinse între Paşte si săptămâna a doua după Rusalii, când erau interzise anumite activităţi casnice, agrare, pastorale etc. În sudul ţării ele sunt numite Joile Verzi, iar în est, Joile Pomenite, şi sunt dedicate unor fenomene ale naturii potrivnice omului: ploile însoţite de grindină şi piatră, furtunile şi vânturile puternice, trăsnetele şi incendiile provocate de acestea, brumele şi îngheţurile târzii etc. În speranţa că ele vor fi îmbunate şi transformate din forţe malefice în forţe benefice, calendarul popular prevedea unele interdicţii de muncă, de unde le vine şi numele de Joi Oprite. Joia Verde se sărbătoreşte în zonele extracarpatice fie în joia a opta sau a noua după Paşte, fie în prima sau a doua săptămână după Rusalii, când se încheie ciclul de nouă Joi Oprite şi se deschide ciclul Joilor Nepomenite, favorabile activităţilor. La Joia Verde se credea că ies insectele din adăposturile subpământene şi se împrăştie pe Pământ. În Moldova şi Bucovina, în această zi, numită Joia Bulciului, Joia Mânioasă sau Buciumul Rusaliilor, începeau renumitele bâlciuri şi iarmaroace. Joile Nepomenite, zile obişnuite de muncă, în opoziţie cu Joile Pomenite sau Joile Oprite, pun totuşi restricţii pentru unele activităţi în zone ca Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Moldova. Zonal, Joile Nepomenite formează un ciclu de trei zile nefaste pentru cei care nu le respectă: joia din Săptămâna Brânzei, joia din Săptămâna Paştelui şi joia din Săptămâna Rusaliilor sau Căluşului (Banat).”
Cat despre Rusalii, cunoscute in popor sub diferite denumiri ca Maiestrele, Vantoasele, Dansele, Puternicele, Soimanele, etc, ele ar fi sinonime cu Ielele si intruchipau forte napraznice care isi aratau adevarata putere producand imbolnaviri neuropsihice („luatul mintii”, „luatul gurii”, sau alte rele) daca nu li se respecta sarbatoarea. Sunt vestite legendele potrivit carora Rusaliile se scalda pe timpul noptii, in lumina argintie a lunii, goale si despletite; apoi se prind intr-o Hora a Ielelor, dansand cu patima intr-un cerc, cu sanii goi, parul lung despletit, purtand clopotei la picioare si voaluri transparente, executand un dans fantastic, si bogat in taine neintelese muritorului de rand – iar din aceste descrieri putem lesne intelege de ce acesta putea fi atat de irezistibil atras. Insa nepoftitului surprins ca priveste dansul lor ii sunt luate mintile. De aceea, de mai demult exista credinta ca drumetii care umbla in noaptea de Rusalii sa tina la brau usturoi, fire de busuioc, frunze de tei ori de nuc pentru a putea inlatura puterea misterioasa a Ielelor. Sunt evitate in aceasta noapte rascrucile de drumuri, malurile apelor, marginile de padure tocmai pentru a nu surprinde dansul lor tainic si astfel a-si pierde mintile.
Acum ca am ramas si anul acesta cu mintea intreaga (sau asa se pare cel putin) nu ramane decat sa ne imbracam frumos, sa mergem la biserica si sa aducem acasa frunze de nuc sfintite, sa le asezam langa icoane si apoi sa petrecem langa cei dragi.
