și tot nu reușesc să-mi fie dor de-acasă…..
La fel ca ultima dată, și ca penultima dată, precum și ca dățile dinaintea penultimei, nu reușesc să trăiesc și eu, ca tot omul normal, înălțătorul sentiment de bucurie a reîntoarcerii acasă dupa o vreme petrecută altundeva, în cazul de față tot în nord….. Nu reușesc și pace. Poate din noianul de poze pentru care golesc în ritm nebun bateriile aparatului foto se poate vedea de ce. Sau poate că nu se vede, poate că văd doar eu în mintea mea….. Ba nu, cred că vedeți și voi. Știu că nu e nimic fabulos în felul de a arăta al Finlandei, știu că, cel puțin teoretic, România ar câștiga oricând detașat un concurs de frumusețe in fața acestei concurente mai reci și mai întunecoase, dar totuși e ceva acolo mai presus de frumusețe…. e curățenie, e armonie cu natura, e grija față de tot ce e în jur, e înțelegerea profundă a faptului că natura, fie ea și una vitregă (cum e acolo mai mult de jumătate de an) e totuși izvorul vieții și fără ea nimic nu este. Ceea ce se pare că noi am uitat demult……
