Cu ochii spre cer

La inceput i-am gasit un volum de poezii prin biblioteca parintilor.

Apoi l-am auzit recitand. Nu stiu cum si cand, am ajuns prima data la un Cenaclu. Apoi la toate, cele la care puteam sa ajung: fara exceptie la cele din Ploiesti si la cateva din tara. Imi trisam parintii cand alegeam datele vacantelor ca sa ne nimerim la mare cand Cenaclul era acolo. Fugeam de la scoala ca sa ascult si in reluare emisiunea de joi de la radio. Vroiam blugi pentru ca El purta blugi. Am aflat de la El, in vremuri in care nu se vorbea decat despre congrese si realegeri in unanimitate, cine au fost Bob Dylan, Esenin, Beatles, Grigore Vieru, Augustin Doinas… I-am aflat, prin El, pe cei care au devenit nume si au prins aripi pe scena Cenaclului: Hrusca, Seicaru, Bertzi, Minculescu, Dragomir si multi altii. Adolescenta mi-a fost luminata, in vremuri cenusii, de Flacara Lui care, contrar celor spuse de gurile rele, a insemnat extraordinar de mult pentru extraordinar de multi dintre noi. A insemnat sansa la cultura, la exprimare si la bucurie a unei generatii condamnate, altfel, la telejurnale color intr-o lume alb-negru, la aplauze artificiale si defilari regizate.

Pentru toate astea, pentru nenumaratele clipe de fericire pe care mi le-a adus, pentru multe din poeziile Lui care, chiar ascultate de o mie de ori, tot imi aduc lacrimi in ochi, pentru emotiile pe care le-am trait in serile Cenaclului sau doar in serile in care ii rasfoiam volumele grele, pentru tot ce a daruit si tot ce va ramane bun in urma Lui, nu pot decat sa ma  inclin azi in fata Poetului care s-a stins si sa ridic ochii spre cer, unde cu siguranta o stea noua s-a nascut azi, sa-i fie casa sufletului care si-a inceput calatoria spre inalt.

Adrian Paunescu – Presimtamantul

Va veni iarna, miroase a fulg, –
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : Adio !