unu mai

Asa, ca amintire a trecutului!
Cand in dimineata de 1 mai ne pregateam de defilare, pionieri, utecisti sau comunisti, cu gandul de s-ar termina circul mai repede sa trecem la episodul cu gratarul. Partea proasta era ca trebuia sa facem ceva in care nu credeam, ca ne simteam stupizi marsaluind ca un batalion de furnici ordonate prin fata tribunei cu prim, vice, tov si alti alesi pe viata, ca abia asteptam sa ne dam jos cravatele rosii, tresele si alte zdranganele lucitoare care indicau gradul fiecaruia de constiinciozitate si devotament fata de secera si ciocan, ca ne enervau cunoscutii mai in varsta care ne priveau de pe margine si ne faceau semne mandri de parca tocmai infaptuisem vreun act de eroism, ca nu intelegeam de ce trebuie sa ne irosim asa de aiurea o zi teoretic libera. Partea buna era ca eram copii sau tineri, ca tot ce ne enerva se stergea repede din mintea noastra, ca stiam sa ne bucuram de fiecare clipa si sa savuram o inghetata Polar care dupa corvoada defilarii avea intotdeauna un gust special.
Azi 1 mai e o zi ca oricare alta, mai mult sau mai putin libera, care nu mai are de-a face cu vremurile acelea decat poate gratarul traditional. In rest, comunismul s-a dus, si odata cu el si copilaria multora dintre noi.