Instalatorul

Au aparut la usa dintr-o data. Auzisem bocanituri in bloc, dar m-am gandit ca isi repara vreun vecin ceva. Cand colo, nu, erau ei, instalatorii. Au venit sa vada de unde curge apa la subsol. Au luat-o logic si profesional, pe scari, in sus. N-au gasit nimic la primele etaje, asa ca s-au infiintat la mine. „Am venit sa vedem daca nu cumva problema e la dvs.” „Poftiti”. Unul mare si slab, unul mic si gras si unul turmentat. Fara cuvinte introductive, fara preludiu, fara nimic, al’ slab si lung scoate un ciocan si da sa-mi atace peretele. „Hopa!” zic, „ce faceti?” – „Ce sa facem, Doamna, spargem peretele, sa vedem daca nu curge de la dvs., asa am facut si mai jos” – „si daca nu e e de aici?”- „atunci mergem si spargem si mai sus” zice grasanul cu un ranjet de satisfactie, bucuros de actiunile demolatoare si fara rezultat. Nu-i las, trecem la metoda mai fireasca (parerea mea) de a da masca de chiuveta la o parte si incerca sa vada pe acolo. Si acolo trebuie spart ca sa vada. Boc -boc -boc (nu, nu e un a-propos, nu e vorba de boc acela, de data asta).

Fara mila, sparg de parca i-au facut mamicile lor intr-o cariera de piatra. „Nu e de aici, trebuie sa spargem si mai sus!”. Isi iau ustensilele si dau sa plece. Si mizeria? Si reparatia? Si chiuveta cine o pune la loc? „Asta nu e treaba noastra, vedeti dvs., noi am venit sa cautam teava sparta”.  Am inteles,  ei sunt sectia de diagnostic. „Si cine repara?” – intreb prosteste. „Pai gasiti pe cineva”. Asta era. Deci ei au venit, au facut praf peretele, n-au gasit sursa problemei, iar acum pleaca. Nu ca as vrea sa repare ei, ca dupa ce i-am vazut in actiune, nu i-as chema nici sa dea cu mopul, dar asa , ca idee, ma gandeam, era frumos sa fi zis ” reparam noi cand terminam investigatia” sau ” vine un zidar maine” sau ceva de genul asta. Dar nu. M-am ales (alaturi de alti colocatari) cu casa vraiste, mobila mutata, peretele spart si mai ales tipicele urme pe podea (ati observat ca sunt niste urme caracteristice instalatorului? Fire de canepa, baltoaca si multe multe urme de bocanci care nu ar da nici o bataie de cap vreunui Hercule Poirot in cautare de vinovati: cand vezi asa ceva , stii ca pe acolo a trecut el!). Ne apucam de curatenie, reparat, montat la loc ce-au demontat ei.

Asadar ei au venit trei (ca-n Miorita), unul sfarma piatra, unul raspunde la intrebarile clientului si al treilea vegheaza (hmm! nu era chiar stare de veghe, era oarecum semiconstienta). Ma intreb in continuare care era instalatorul de fapt? Si unde a facut el scoala? Si cine l-a format pe el profesional? De ce e ciocanul cea mai utilizata scula (ma scuzati) pentru mesterii romani? De ce trebuie sa renovam toata casa dupa fiecare schimbare de robinet?

Va veni oare vreo zi cand vizita instalatorului nu va mai fi o bocaneala noroioasa ci o executie de profesionist? Poate ca da, dar nu in secolul asta si nu la noi in tara.