Neamul prost

Azi m-am intalnit din nou cu neamul prost. Mi se intampla tot mai des, chiar de cateva ori pe zi, ceea ce imi strica in mod repetat buna dispozitie.

Neamul prost este un tip la moda. Poate fi observat cu usurinta pretutindeni, avand o tinuta aparte data de purtarea cu dezinvoltura si uneori chiar cu mandrie a trasaturilor care il desemneaza ca apartinand categoriei de neam prost. In plus, se face remarcat printr-o serie de gesturi si sunete specifice speciei.

E cel care sta cu sapca pe cap in biserica, cel ce se lipeste de tine la bancomat cand tastezi PIN-ul, cel care ignora randul si se aseaza primul la ghiseu, cel care isi sulfa nasul zgomotos si direct pe strada, cel care arunca ambalajul de la shaorma pe gazonul din parc, cel care priveste neclintit din pozitia sezand in tramvai cum mamaita care tocmai a urcat cauta un loc liber, cel care claxoneaza insistent cand a aparut lumina galbena la semafor si cei din fata nu au pornit, cel caruia ii suna telefonul mobil in timpul spectacolului de teatru, cel care iti scuipa seminte in cap la meci, cel al carui vocabular se reduce adesea la propriul organ reproductiv, cel a carui masina in mers este o sursa bubuitoare de decibeli manelici, cel care isi aseaza ostentativ pe masa de la carciuma toate telefoanele mobile pe care le are si vorbeste continuu la cel putin unul dintre ele, cel care, in calitate de client, nu cunoaste expresiile “va rog!” si “multumesc”, iar in calitate de furnizor, nu cunoaste expresiile “cu ce va pot ajuta?” si “cu placere”, cel care, ajuns intr-un punct ierarhic superior, isi trateaza subordonatii ca pe niste preşuri, cel care vine pe plaja cu combina muzicala data la maxim, cel care isi lasa gunoaiele pe pajistea unde face duminica gratar, cel care vorbeste tare pe holul spitalului.

Asadar neamul prost este o categorie din ce in ce mai des intalnita. Isi poarta lipsa celor sapte ani de acasa ca pe un lant de aur, nesimtirea ca pe un joben si prostia ca pe un  Rolex. Singura regula pentru el e ca el nu are reguli: e cel care are intotdeauna dreptul sa faca ce, cum si unde vrea, el e singurul care conteaza si pentru el s-a creat lumea. Regulile celelalte sunt pentru fraieri de rand, ca mine sau ca tine.

E o specie care se inmulteste necontrolat si devine predominanta.

Intrebarea este: fugim sau ramanem si luptam?